Mâinile care frământă coca simplă din făină și apă și o întind apoi ca pe o plăpumioară potrivit de grosuță. Mânuțele care mânuiesc forma de metal și umplu masa de opturi și camera de făină. Ochii copilului care stau pironiți pe oala în care, fierbând, apa face vârtejuri ce aduc la suprafață opturi mici de aluat. E zgomot de coajă sfărâmată sub lovitura năprasnică a ciocanului – bunicul sparge nuci. Miejii albi se înmulțesc în castron și iau apoi drumul către mașina de tocat. Din cutia de metal în care au fost cândva biscuiți de pe alte meleaguri e luată pe sus, cu linguri pline, scorțișoara. Zahărul a fiert alături de mucenici, coaja de lămâie va fi rasă la final. Bunica sfârșește magia amestecării tuturor și cere un ultim ingredient – timp. Copilul nu are timp, nu știe ce e răbdarea. Stă cu privirea agățată de oala pusă la răcit și întreabă la fiecare câteva minute dacă e gata. În Muntenia mucenicii se mănâncă reci, sub formă de supă groasă. 

Undeva în Moldova lucrurile se petrec cam la fel – un copil grăbit așteaptă să își înfigă dinții într-un colac bine însiropat și plin de nucă. Mama lui știe alte vrăji – aluatul ei, cu ou și grăsime, stă înfășat la cald și crește într-o oră ca Făt Frumos cel dulce. E pus apoi la copt împletit sub formă de opturi, uns cu sirop gros de miere și presărat cu nucă din belșug. Pofta este aceeași și aici ca și în Muntenia, ba chiar și cele 40 de pahare ce însoțesc mucenicii conform tradiției. 

În Banat nu se întâlnește această tradiție, însă în ultimii ani, grație accesului la informație și a rețelelor de socializare, gospodinele au împrumutat obiceiul și își răsfață familiile cu supă sau colaci din cozonac, în funcție de preferințe.  

Sărbătoarea de 9 martie – 40 de mucenici

Pe 9 martie în Muntenia și Moldova se comemorează cei 40 de martiri din Sebasta/Sevastia, o regiune din Armenia de azi. Deși în 313 d.C. împărații Constantin și Licinus dăduseră un edict care oferea toleranță religioasă, șapte ani mai târziu 40 de soldați romani creștini au fost torturați pentru credință – au fost loviți cu pietre, înecați într-un lac înghețat și, într-un final, lăsați să moară după ce le-au fost zdrobite picioarele. Incinerați, cenușa lor a fost azvârlită în lac și se spune că în acea noapte au fost văzute miracole – lacul s-a dezghețat și 40 de ghirlande au strălucit deasupra lui, una pentru fiecare martir. Așa a început cultul acestor sfinți, relicvele răspândindu-se prin lume.

Nu îi sărbătorim pe Sfinții Martiri doar noi, românii, ci și ucrainenii și rușii, primii făcându-i sub forma unor păsări, zhavoronki, din aluat dospit; acești vestitori ai primăverii sunt aruncați de copii spre cer pentru a aduce noroc și recolte bogate.

Sărbătoarea celor 40 de mucenici: obiceiuri și tradiții

Unii etnologi consideră că mucenicii sunt spirite ale moșilor și strămoșilor care au preluat numele și data de celebrare a celor 40 de Sfinți Mucenici și astfel s-au suprapus peste obiceiuri păgâne care sărbătoreau venirea primăverii, devenind un simbol al acesteia. Ca și de Rusalii, se crede că se deschid cerurile și cei plecați se întorc pe pământ, de aceea se curăță casele și se ard gunoaiele, copiii sărind peste foc pentru a căpăta imunitate în fața bolilor, iar cenușa este presărată prin gospodărie ca protecție magică contra șerpilor. Tot acum se fac pomeni – mucenicii se duc la biserică pentru a fi sfințiți înainte de a fi dați de sufletul celor plecați, se întind mese bogate și se stropesc cu agheasmă membrii familiei și vitele din gospodărie. Bărbații beau cele 40 pahare ritualice de 9 martie și mănâncă semințe de dovleac sau floarea soarelui cu lingura, pentru a aduce bogăție casei (sau poate doar pentru a-și proteja stomacul și a atenua efectul alcoolului). 

Pe baza observațiilor din această zi se fac și previziuni meteo pentru anul în curs – dacă plouă pe 9 martie va ploua și de Paște; dacă tună, vara va aduce recolta bogată, iar dacă noaptea dă înghețul, atunci e semn că va fi o toamnă lungă. Este și momentul în care se taie primele corzi de viţă de vie, se pornește simbolic plugul adică încep muncile câmpului, se încheie înțelegerile de tovărășie în cadrul unor petreceri bogate. Se crede că ceea ce se seamănă în această zi va rodi de 40 de ori mai mult; cine nu respectă sărbătoarea va avea neplăceri 40 de zile, iar cine  dă  bani împrumut pe 9 martie nu va spori averea familiei. 

Denumiri regionale ale mucenicilor

În funcție de zonă, mucenicii mai sunt numiți măcinici, sfinți, sfințișori, brăduleți, bradoși, moși de păresimi etc. Au formă antropoformă – cifra opt seamănă cu un om stilizat, ba în unele sate din Oltenia se imprimă pe aluat ochi, gură și buric. Se mai consideră și că forma cifrei opt este tot ce a mai supraviețuit din sacrificiile umane de altădată care marcau moartea și renașterea zeului. În unele zone ei aveau forma literei S sau a unui șarpe – simbol al regenerării, deoarece în martie începe calendarul agricol și deci pământul leapădă pielea de iarnă pentru cea nouă, de primăvară, precum șarpele.

În secolul XIX se zice că se făceau și sub formă de pâine cu gât și trunchi sau de copil înfășat. Etnografa Varvara Buzilă menționează mucenici mari în formă de albine, al căror scop era să atragă bunele auspicii pentru albinărit. Tradiția mai spune și că pe 9 martie se retează stupii adică se scot pentru a se curăța și a se lua mierea (în unele părți stupii se ung în scop profilactic cu țuică pentru înmulțirea familiei de albine). De la Radu Anton Roman aflăm despre alt obicei – acela de a pune un bănuț într-un mucenic, cel care îl primește în farfurie considerându-se că are noroc tot anul, un obicei regăsit și în alte culturi, probabil cel mai celebru exemplu fiind cel al gâteau des rois, desert făcut pentru sărbătoarea catolică a Epifaniei de pe 6 ianuarie, când la noi este celebrată Boboteaza.  

Rețete de mucenici – cele mai populare practici de-a lungul timpului

Cum sărbătoarea pică cel mai adesea în postul Paștelui, varianta de mucenici moldovenești se face cu aluat de pâine, însă în practică aluatul de cozonac este preferat. Mucenicii muntenești se fac din aluat simplu, de post, din făină și apă. În 1871 rețeta Ecaterinei Colonel Steriady, publicată în volumul „Buna menajeră” la Galați,cere făină bună pentru un aluat ca de pâine, împletit „în patru sau în două”, copt și dat cu sirop gros cu apă de flori și nuci pisate cu zahăr și scorțișoară.  

O rețetă de sfințișori din 1939 pune 10 gălbenușuri la kilogramul de făină și îi aromatizează cu rom, vanilie, coajă de portocală și de lămâie. Mucenicii moldovenești ai celebrei Sandei Marin  dezamăgesc, prin comparație – din aluatul „ca de pâine, cu puțin lapte și mai mult moale” se fac colaci ca cifra 8, se ung cu ou și se coc pentru a se înmuia scurt în apă fierbinte și a se unge cu sirop și puțină nucă „după dorință”. Contemporanul său, Constantin Bacalbașa, născut la Tecuci, ne dă în 1935 o rețetă de mucenici de post mult mai bogată în arome – siropul de zahăr are apă de flori sau vanilie, iar nucile se pisează cu zahăr și scorțișoară. 

Ingredientele pentru mucenici, copți sau fierți, le găsiți la producătorii noștri în gama de produse marcă proprie Profi: miere, nucă, făină, ouă, unt, lapte.

Pregătirea mucenicilor poate fi o ocazie minunată pentru a petrece timp de calitate cu familia și, în special, cu cei mici, care vor fi sigur încântați să decupeze sau să împletească opturi din aluat (și probabil, mai puțin bucuroși să spargă sau aleagă miezul de nucă).