Am vrut să știm cum arată Crăciunul copilăriei și am creat un chestionar; 250 de oameni au răspuns la cele paisprezece întrebări ce intenționau să creioneze un portret al mesei de Crăciun de ieri și de azi. Un efect secundar al participării la micul proiect de cercetare a fost bucuria pe care a provocat-o amintirea acelor mese și obiceiuri de familie. Un chestionar ca o madlenă, așa s-au referit la el cei care au răspuns; o madlenă proustiană desigur, care i-a purtat pe respondenți înapoi în timp, în copilăria lipsită de griji și cu bunătăți pe masă.
Am selectat din cele 250 de răspunsuri câteva care, prin repetiție, ne ajută să reconstruim meniul clasic de Crăciun – acele preparate fără de care nici nu ne putem închipui această sărbătoare. Faptul că le regăsim și azi pe mese, că reluăm și încercăm să recreăm atmosfera de atunci arată cât de importantă este conectarea cu trecutul, cu tradițiile românești și obiceiurile de familie. Pentru a vă oferi și o mână de ajutor la planificarea cumpărăturilor pentru masa de sărbători am marcat produsele de interes cu un link către producătorii cu care ne mândrim aici, pe Via Profi.
Practic, iată ce însemna Crăciunul copilăriei pentru respondenții noștri:
Mesele începeau cu o vișinată parfumată, o afinată, o cireșată, o palincă sau o țuică, un rachiu, ba chiar și cu țuică fiartă cu miere și piper sau un Florio preparat în casă, “toate făcute de bunicul”, apoi continuau cu:
Icre, șunculiță, salam de Sibiu, slănină afumată, brânză,
Răcituri, tobă, șorici, jumări, chișcă, caltaboș, lebăr, pate de casă, cighiri
Salată boeuf “cu pui, că nu se găsea carne de vită”
Salată de vinete “din pachet păstrat la congelator, special”
Salată de perișoare cu ceapă, salată de ciuperci cu maioneză
Salată de țelină cu maioneză
Chifteluțe, sângerete, chec aperitiv, ouă umplute, sărățele, salată orientală
“A, și un pic de pește la început, fie marinat, fie afumat”
Această primă etapă potolea puțin foamea dar mai ales pofta ațâțată de atâtea zile de pregătiri și interdicții:
“Munceam trei zile până pregăteam totul”
“Agitația curățeniei dinainte de sărbători”
“Nu aveam voie să mâncăm nimic din mâncărurile pregătite înainte de masa de Crăciun”
“Pentru că erau în primul rând pentru musafiri”
Festinul fiind început cu “mizilicuri” specifice Crăciunului dar reci, urmau o supă, o ciorbă sau un borș, după tradiția zonei sau pofta familiei. Respondenții au amintit în special:
Ciorbă de perișoare ardelenească cu zeamă de varză,
Borş de găină,
Borş scăzut, adică borș din varză murată cu carne de porc,
Supă de găină sau de pui cu găluști sau cu tăiței,
Cum răspunsurile nu au insistat prea mult pe zeamă, se pare că mesenii de altădată atacau rapid ce-i interesa mai mult și anume “porcăriile tradițional-regulamentare”:
Cârnați afumați cu paprika și usturoi, slănină,
Cârnați proaspeți, cârnați ușor afumați și iuți,
Friptură de porc cu piure și murături,
Carne la garniță,
Sarmale, pârjoale,
Tochitură cu mămăligă și brânză de burduf,
Găină coaptă, papricaș de pui cu găluste,
Snițele, pilaf dulce cu friptură de pasăre
Toate acestea erau însoțite de pâine proaspătă de casă acolo unde preparatul nu cerea mămăliguță caldă. Se consumau alături de vin de casă, uneori din cel numit “Căpșunică”, cu bere sau diverse tării. Ajunși în sfârșit la desert, copiii răsuflau ușurați, ce fusese mai greu trecuse și anume: Pupăturile.
“Rudele care insistau ca noi copiii să facem diverse demonstrații de cumințenie/ memorie/ măiestrie muzicală”
“Faptul că trebuia să încerc TOATE felurile și să mănânc TOT din farfurie – ieșeau mereu discuții pe tema asta”
Acum se puteau bucura de “anumite prăjituri făcute doar de Crăciun, care erau cele mai bune” dar și cele de peste an, parcă mai mereu insuficiente, căci scrie cineva “nu primeam câte dulciuri doream”. Știind că adevărata dovadă a vredniciei consta în numărul de prăjituri de pe masă gospodina punea mândră cât de multe îi permiseseră timpul, bugetul și abilitățile:
Cozonac de casă, cozonac cu mac, baigli,
Turte cu julfă (scutecele sau pelincile Domnului),
Poale-n brâu, colac împletit,
Turtă dulce,
Nuci umplute, faguri și fursecuri steluțe, biscuiți de casă și cornulețe,
Prăjituri cu osânză și cu diferite crème,
Foi de napolitane umplute cu cremă de Rahat,
Ciucălăi făcuți la mașina de tocat cu o formă special,
Prăjitură Albă ca zăpada,
Tort buturugă, Doboș, tort de nucă,
Margarete făcute cu untură,
Baclava, negresă, “poate încă o prăjitură mai fițoasă”,
Cornulețe cu vanilie, cu rahat sau țigarete,
Prăjitură chinezească, cu budincă de vanilie și ciocolată, cu Fanta,
Prăjitură cu bulion,
Plăcintă cu brânză, tobițe, tăvălită în nucă de cocos, portocale, banane, mere,
Uneori se bea șampanie sau vin spumant dar cel mai adesea “vișinată și mai multe sortimente de lichioruri preparate în casă, țuică de prune și vin” iar pentru copii sirop de fructe și apă minerală, compot, Brifcor, sifon.
Oamenii își amintesc cu drag: “Tatăl meu era un mare mâncăcios, așa că mama muncea câte o săptămână ca să pregătească tot felul de bunătăți”
“Era mereu același ritual, moștenit de la bunici. Friptură de Crăciun (i se spunea și friptură de iarnă), carne afumată+carne proaspătă+cârnați afumați în untură, + piure de cartofi sau „pere răntălite”. Tobă (caș de porc), piroște (sarmale), pâine proaspătă, cozonac, pălincă, vin de casă”
Pentru alți respondenți Crăciunul avea gusturi ușor diferite – cele menționate mai jos îi plasează în vestul României:
“În seara de ajun era (și mi-a rămas) sfântă supa clară de cârnați, cu hrean și smântână bătută cu un ou. Mettsuppe, îi zicea, după tradițiile austriece”
“Dimineață se serveau cârnați cu zamă (o ciorbă cu cârnați ușor picantă și acrișoară care trezea tot cartierul). Toate erau preparate în casă de către bunica și tata”
“Aperitive, supă concentrată (consome), sarmale husărești fierte în vin alb, cârnați porc proaspeți și afumați, friptură, cel puțin 7-8 tipuri de prăjituri și nelipsitul tort Eszterházy. Lichioruri de casă, vin alb, apă cu sirop, Brifcor, apă minerală și în anumiți ani Pepsi la ciob.”
În estul țării, în Bucovina, meniul de Crăciun purta evidente influențe din vecini:
“Salată Olivie, șuba, covrigei umpluți, cartofi cu pulpe de găină, scrumbie cu măsline negre și mazăre cu ceapă, pîrjoale, cușma lui Guguța, tort, mandarine”
Iar în unele familiile masa putea avea preparate sofisticate precum acestea:
“În seara de Ajun pe 24 mama făcea cocktail de scoici cu un sos pe care-l numeam tomaneză (maioneză cu bulion și usturoi) și piure de castane cu frișcă. Să zicem că asta era prin anii ’80. Scoicile erau din borcan, albaneze, de la „comandă” ca și piure-ul de castane. La masa de Crăciun pe 25 erau sarmale”
Întrebați ce le plăcea la masa de Crăciun din copilărie oamenii au răspuns și “sarmalele gratinate la cuptor”, “salata de piftele, desertul, bradul, cadourile, fructele exotice, portocale, banane, compoturi de ananas“ sau “că era program la televizor” (clar o persoana născuta înainte de 1990) dar și “belșugul, starea de bine și bucurie” și:
“Acum spun că tot, atunci nu eram de aceeași părere:) Atmosfera. Masa aranjată de sărbătoare, felurile de mâncare diverse, dulciurile și sărățelele făcute doar de Crăciun”
“Că stăteam împreună și ne bucuram de sărbătoare. Că eram cu toții acasă. Atmosfera caldă și festivă. Faptul că mâncam împreună cu cei dragi, nu neapărat ce mâncam.”
“Iluzia fericirii absolute, că e totul bine, că e totul perfect, acea senzație de invulnerabilitate a celor din jurul mesei, adică ai mei. Convivialitatea, veselia și bucuria de a mânca lucruri care, unele dintre ele, se făceau doar de Crăciun”
“Îmi plăcea că simplu nu însemna că nu ai și nimeni nu te judeca. Cel mai mult îmi plăcea să glumesc cu tata”
“Căscam gura la cei bătrâni și le ascultam poveștile”
“Mirosul sărbătorilor. Mirosul de cozonac, sarmale și zâmbetele tuturor. Mirosul de belșug. Aromele calde și mirosul de prăjituri. Că eram toți în jurul mesei și mirosul de coji de portocale. Mirosul de portocale nu îl pot uita”
Mâncarea este bucurie pură, emoție, istorie de familie și continuitate, plasarea în rândul strămoșilor care sărbătoreau la fel – cu șorici, sarmale, cozonac și família împrejur. Așadar, când pregătim meniul de Crăciun alături de cei mici, când ne adunăm cu toții în jurul mesei construim amintiri pentru toată viața.
“Tortul Diplomat a fost și este preferatul meu și era nelipsit atunci – mama îl făcea cu frișcă din smântână de țară, adusă de la bunica”
“Cozonacii bunicii. Prăjiturile pe care le făceam împreună cu mama. Totul! Absolut totul. Bunica făcea cea mai bună mâncare”
“Toată casa mirosea a mâncare specifică și ne bucuram fiindcă mama ne pregătea biluțe din ciocolată de casă. Bomboanele învelite în hârtie erau așezate în brad și niciodată nu apucau să stea toată perioada la locul lor, fiindcă noi, copiii, abia așteptam să trecem prin dreptul pomului și să ne bucurăm de aceste mici comori învelite în hârtie”